Sunday, 1 December 2013

A lo lejos alguien canta. A lo lejos.

https://www.youtube.com/watch?v=_abvpWeHlt8

E ceva, poate felul in care sunt aranjati copacii, poate norii care se misca prea repede, poate negresele la care ma holbez in fiecare dimineata.  Poate nu peisagistica, vremea, minoritatile. Dar e ceva ce ma tine departe. Ceva nu se leaga. E mult mai greu sa gasesti povesti intr-un sistem perfect, trebuie mai intai sa vezi crapaturile. Si sunt putine. O documentare clasica plictiseste, numai ideea ma face sa casc. Aici trebuie sa cauti. Altfel, esti pierdut. N-o sa te ia niciun subiect de mana sa-ti zica, a,aici erai. Fotografiaza-ma. Vreau batrani, vreau greseli, vreau tampenii povestite cu zambetul pe buze. Nu vad decat oameni imbracati misto, reci, negrese cu curul mare care urla in telefon, arhitectura care se repeta, par albastru, verde, tipi disperati in club sa se combine si veverite. Ok, veveritele sunt dragute, dar nu sunt suficiente. Unde sunt povestile?

No comments:

Post a Comment