Povestea unui vis din secrete

Am primit fotografii de la diversi cu secretele pe care le au cu oameni, locuri, obiecte, momente. Dealu' a fost sa nu aflu povestea din spate, pentru ca secretul sa ramana secret. Asa ca am facut o povestioara pe baza fotografiilor trimise de ei. Le multumesc mult pentru ajutor si imi cer scuze pentru ca nu am putut sa folosesc tot ce mi s-a trimis, nu a fost din cauza calitatii, ci a nesincronizarii cu povestea. "E unu dimineata si e atat de liniste in camera, incat am impresia ca o sa explodeze ceva in curand. Poate eu."

Ma pun pe rulat o tigara din tutunul cel nou, l-am cumparat de la Obor pe sub mana, asa se zice, pe sub mana. Am invatat destul de greu sa le rulez, eram obisnuita sa le faca altcineva pentru mine. Tot timpul altcineva. Mama zice ca tutunul e pentru barbati

E lampa aprinsa peste drum, la familia Iordache. Ce nume tipic pentru niste oameni atat de moderni. Nu e nimeni pe strada, nici macar cainii vagabonzi nu indraznesc sa perturbe momentul asta silentios al universului. Imi imaginez ca si-au dat o tema, si fiecare scrie o poezie la lumina aceleiasi lampi. Un cuplu reusit,scriitori amandoi. Fara caini, pisici, copii. Doar ei, literatura, si lumina lampii. Sting lumanarea si ma afund in pat, in asteptarea unui domn foarte cautat, stiut si sub numele de Ene.

Visez. Stau pe podea, in fund, fata in fata cu un copil, eu tin ochii larg deschisi si suntem aproape, foarte aproape. El are degetele patate cu o culoare albastra, tempera. Imi apasa cu degetele pe orbite, lasandu-si amprentele, ca o incercare disperata de a nu-l uita. Nu stiu cine e si de ce il las sa faca asta. Cred ca sunt si eu mica, incerc sa ma ridic in picioare, dar cad. Am trei ani. Ne jucam.

E cald. Imi place cand e vara si apa din sticla de pe masa se incalzeste, si oamenii umbla in maieuri si isi ling inghetatele, asteptand sa se indragosteasca. Imi apare tipul asta in drum, care ma intreaba ce caut in visul lui. Pare speriat si imi spune cine e, cum il cheama, si ca ma stie. Imi cer scuze ca am patruns asa in visul lui. O luam in directii diferite, ca sa nu ne deranjam

Ce caut eu pe un coridor intr-o cladire parasita.

E un tip aici care ma fixeaza cu privirea, ca si cum m-ar stii de foarte mult timp si am trait ceva impreuna. Il intreb daca ne cunoastem, el zice ca nu si ma intreaba ce caut in visul lui. Imi cer scuze din nou si il intreb daca poate sa si imagineze o sticla de Jack Daniel's, am nevoie de ea,zic. Vrea sa stie cum, eu ii zic ca din moment ce viseaza, poate sa si imagineze orice. Vreau doar o sticla de Jack Daniel's si un vis al meu.

Fug pe scari si intru intr-o camera unde era usa deschisa. Ma intind pe pat, si ma intreb daca asta a fost camera mea vreodata,ce carti citeam, daca stiam sa pictez. Daca era camera mea,as fi schimbat cel putin lustra. Ma simt confortabil aici, poate nu e camera mea, poate e camera cuiva cu care am trait ceva frumos. Urmele de pe cearceaf erau destul de proaspete, pot sa le simt caldura cu palmele. Ma intreb daca sunt in visul lui Paul, parca imi aratase o fotografie cu locuinta lui.

Sertarul e deschis,si cum in vizite imi place sa cotrobai prin cutiute si sertarase, o sa o iau ca pe o invitatie.Pe podeaua asta luata la reducere de la Ikea se mai vad urme de tenesi, tocuri, 43, 39, si sunetele pe care le produc. Inchid sertarul la loc si il mai deschid o data.Curand hainele incep sa alerge prin camera,unele dupa altele.

Deasupra unei tipe,cu mainile astea de barbat. Pacatuim. Tot timpul am vrut sa stiu cum se vad lucrurile din unghiul asta. Sper doar sa nu se intoarca cu fata si sa fie cineva cunoscut. Ii zic sa ramana cu fata spre perete si sa nu se miste. Ma duc pana la baie.

Ma intreaba ce caut in visul lui. In sfarsit un tip dragut, incerc sa-l agat si lucrurile devin putin penibile, pentru ca eu sunt inca barbat si el nu e gay. Imi cer scuze si ii spun numele meu, ii dau adresa casei unde dorm, de unde visez, si il rog sa si imagineze ca sunt eu, ii dau o poza cu mine ca sa ne descurcam mai repede.

A functionat, pentru ca il vad pe bunicul, care imi zambeste si incepe sa mi povesteasca despre cum alergam cu zmeul ala facut de el prin curte. E parca mai tanar sau lumina e de vina, si poarta camasa pe care i-am facut-o cadou cand aveam 18 ani. Incerc sa l mai pastrez putin langa mine, dar vad ca repeta povestea cu zmeul, ca o placa stricata. Ma enervez ca nu-si aminteste si altceva

Suna alarma. Ma uit pe fereastra si ma ciupesc. Gradina mea, jaluzelele mele, vocea alor mei auzindu-se de jos,realitatea mea. Ceva al meu sau totul al meu.

Incep sa ma imbrac si ridic cana sa beau apa. Vad jucaria asta, si nu mi amintesc sa mi fi trait copilaria cu ea, si nici cadoul cui a fost. O strig pe mama, sa o intreb daca mi l-a adus ea, dar nu vine nimeni si vocile se opresc. Jaluzeaua cade si raman in intuneric din nou. Imi dau seama ca inca nu m-am trezit si sunt iar blocata in visul cuiva. Pastrez elefantelul ca suvenir

Intr-o intersectie la Romana. In visul unui bucurestean, in sfarsit. Mereu mi-am dorit obloane la camera,nu imi dau seama ce fotografiez, oboloanele, cablurile, oglinda. Norii, cred ca norii ii fotografiez. Incep sa ma simt ciudat si vreau sa ma trezesc. De ce nu ma trezesc.

Incerc sa-mi dau seama care dintre visele astea mi s-ar potrivi, si le incerc pe deget. E obositor sa fii tot timpul in mintea altcuiva, desi in asta ma simteam in siguranta. Batranul din stanga imi povestea ceva despre azil si despre dimineti cu ceai si madlene. Avea o liniste interioara pe care mi-o transmitea si mie, si o lasam sa curga printre artere. Mi-a mai zis ca nu e trist, dar cateodata il deranjeaza ca nu e nici macar o amintire. El si prietenul lui exista doar in subconstientul unui regizor de 38 de ani, care din cand in cand, ii aduce in visele lui. Nu stia exact de ce, banuia ca are legatura cu un film la care lucreaza.

Sunt desculta si imi numar pasii. Zapada e calda si imi dau seama ca trebuie sa ajung in capat, la poarta din fata. Pe fundal aud niste voci de barbat, si din cand in cand, totul devine negru. Sunt in visul cuiva care experimenteaza ceva ce urasc cel mai mult, paralizia. Mintea se trezeste si devine constienta de ce se intampla in jur, insa nu si corpul. Corpul ramane in pat, incercand sa se miste in mod brutal si sa fure din vis niste zapada ca amintire. Se ridica aburi de pe urmele pasilor mei si vocile care incearca sa ne trezeasca nu mai au ecou. Zapada devine din ce in ce mai calda si un sunet asurzitor ma scoate de-aici.

Incep sa ma obisnuiesc. Ma gandesc chiar sa imi fac o harta cu locurile pe care le-am vizitat in visele oamenilor astora si sa le vad si cand sunt treaza. Ma intereseaza mai mult locurile decat ei. Imi dau jos hainele, si ma arunc in apa. Nu stiu sa inot, dar mai stiu si ca acum nu traiesc fricile mele.

O saptamana mai tarziu am primit un film in care erau cadre cu toate locurile si persoanele pe care le-am visat. Probabil de la tipul caruia i-am lasat adresa. Le printez si incep sa scriu pe spatele lor senzatiile pe care le-am trait. Acum incep sa ma gandesc ca poate ar fi totusi interesant sa aflu si in visele cui am fost. Daca ma cauta si ei?O sa fac o expozitie cu ele...e singurul mod prin care ne am putea cunoaste. Universitatea Nationala de Arte, etaj 3, 31 mai...Va astept :)