cluj

din patul ăsta se aud trenuri
şi lumina de la tv încearcă să-mi vadă faţa
îmi aleg un loc la geam,
lângă nişte bătrâni simpatici
ascultându-i, mă întreb dacă inima are riduri mici,
de expresie;
dacă le rezolvă un chirurg
sau se regenerează
ca pielea după o arsură de vară.

mă uit pe geam.
corpul devine dintr-odată greu,ca un ghiozdan cu multe manuale
controlorul îmi cere biletul
nu-l aud.
înainte să adorm,
mă gândesc că peisajele sunt mai frumoase văzute în viteză,
ca şi oamenii de altfel.
cineva îmi stinge televizorul