revelatie

Cand plecam in cealalta lume,daca ne imaginam ca ne intampina la final de drum toti cunoscutii nostrii si ca nu pot spune nimic,se pot uita doar,zambi,incrunta,si felul in care fac asta depinde de impresia pe care am lasat-o de-alungul vietii,amprenta pe care ne-am pus-o asupra lor,ce reactii vom vedea?M-am blocat cumva pe imaginea asta si pana acum am vazut oameni care au lasat capul in jos..care nici macar nu m-au privit,am vazut mai mult oameni incruntati,priviri dezamagite,ranite?Foarte putini zambesc.De ce?Uneori pentru ca n-am spus adevarul si i-am lasat sa-si ocupe timpul cu mine,blocandu-le si lor dreptul la fericire astfel.Alteori pentru ca am fost egoista si am ales most of the times ceva ce mi-ar face mie bine.In loc sa fiu langa un om care are nevoie de mine am preferat sa ma duc la cinema sa mi vad filmul preferat,sa zicem.Sau banii pe care i aveam rezervati de cadouri pentru cei apropiati i-am cheltuit pe o rochie pe care o voi purta EU si numai EU.Cateodata am fugit de sentimente si tot cateodata n-am vrut sa acord sanse oamenilor.E foarte simplu sa facem ceea ce simtim si sa fim unde ne e locul,dar avem mii de retineri,ne e frica.As putea sa mi inghet anul la limbi straine si sa raman doar la unarte si asa as avea timp sa merg la cursuri de dans contemporan si sa calatoresc.As putea sa gatesc cu mama si sa fac mici lucruri care ar bucura-o pentru ca nu le face singura.Asa...legat de imaginea cu ultimul drum..o sa schimb cateva reactii