stii cum e.te intorci in orasul de provincie si totul s-a schimbat.tu,ceilalti,localurile,liceeni care s-au inaltat si liceenele carora li se citesc pe fata experientele aduse de vara.totul pare mai mic.parca prea mic ca sa se mai intample ceva.te vezi cu cineva pe strada,cineva cu care nu te-ai mai intalnit de multi ani si aveti aceleasi conversatii banale.parca nimic nu s-a schimbat,dar amandoi stiti ca nu e asa.noptile care nu se povestesc,zilele pe care nu ti le aduci aminte,hainele care nu se mai poarta,prietenii de care te-ai despartit,cartile pe care nu le-ai citit.totul se simte.ceea ce ai de spus dureaza mai mult de un pahar de bere.si in portofel ai doar 5 lei.caietele de liceu par scrise de un strain naiv care credea in faptele mari din spatele cuvintelor mici,un strain care era preocupat de lucruri care acum nu crezi ca mai exista.doar mobila a ramas la fel.ea nu te face sa te simti prost,mic sau pueril.si nici femeia de la patru de peste drum..mi-e frica insa de momentul in care imi voi schimba patul si jaluzelele si cand ma voi uita la geam ,peste drum la patru va fi doar salteaua ei.si perdeaua trasa.mi-e frica.mi-e dor.
No comments:
Post a Comment