maybe tomorrow

Atunci cand nu intelegi,nu stii ce s-a intamplat. Nu stii ce pozitie sa adopti, ce sentimente ar trebui sa ai, poti cel mult sa faci presupuneri. Asta e cea mai mare pedeapsa pe care ti-o poate da cineva. Sa nu iti spuna. Sa nu stii. Sa nu intelegi

daca vrei sa stii de ce

tu esti genu ala de om mut care crede ca e cel mai bun orator.schiop,dar crede ca alearga cel mai mult si cel mai bine.pentru ca te minti.pentru ca minti.pentru ca n-ai valori.de-aia.intrebarea o stii

ceva despre care n-am vorbit niciodata

- mi-e frica de intuneric. dar nu la modul ala. nu mi-e frica de absenta luminii. mi-e frica pentru ca am impresia ca in spatele usii sta cineva , nemiscat, care asteapta. mi-e frica sa nu ma trezesc si sa il gasesc pe marginea patului, cu spatele spre mine. nu zice nimic. nu se misca. doar e acolo. mi-e frica. il mai vad cateodata ghemuit pe hol. nu inteleg ce vrea de la mine. nu mi-a vorbit niciodata.e dependent de mine. asta ma sperie si mai tare. ne-am obisnuit unul cu celalalt.au trecut 10 ani de-atunci.
- nu mai pot sa plang. doar anumite filme, rareori, ma aduc in starea asta. dar nimic din ce mi se intampla, oricat de denigrant si rau ar fi, nu imi provoaca lacrimi.
- acum doua saptamani am visat niste bebelusi carbonizati care erau pe un lac si strigau"mama"
-de multe ori am impresia ca ... nu traiesc. dar nu la modul ala. am impresia ca tot ce se intampla in jurul meu este ales de cineva(poate de mine) si ca sunt aici ca sa imi incerc limitele sau ca sa traiesc ceea ce a ales cineva(poate eu). nu exista moartea.cineva o sa-mi dea niste explicatii la final.
-cateodata cred totusi ca exista moartea si gandul asta ma tine treaza ore in sir.constientizez ca o sa vina un moment in care totul se va opri. in care nimic nu va mai continua. n-o sa ma mai trezesc. n-o sa mai vad niciodata marea. n-o sa mai mananc portocale si n-o s-o mai vad pe mama zambind. cine am fost?cine isi va aduce aminte de mine? de care parte din mine? de care momente? ce am lasat in urma? o sa public? o sa cant? o sa le dau oamenilor fluturasi si o sa le schimb vietile? o sa fiu muza cuiva si o sa fac tot ce mi-am propus?
- foarte multe idei de-ale mele se regasesc in filme pe care nu le-am vazut. ma enerveaza cand spun ceva si x imi raspunde "da, asta era si in filmul .kjfsdkj" . ei bine, nu le-am vazut.
- imi place vara pentru ca vara se incalzeste apa in sticla si bunica isi da cu oja lila
- oamenii sunt simplii. incearca doar sa ascunda asta prin raspunsuri complicate. cauzele sunt tot timpul simple. motivele pentru care aleg niste lucruri. reactiile de moment care sunt tratate apoi cu o boala numita diplomatie. totul e simplu la oameni.
- urasc degetele de la picioare.
- intr-o zi o sa o bat pe o fata care ma barfeste pentru ca e limitata
-mama mea pastreaza in sertarul cu ciorapi felicitarile pe care i le-am scris cand eram mica. le tine intr-o cutie de cadou. sunt sigura ca atunci cand sunt la bucuresti le reciteste si plange.
-singura amintire frumoasa pe care o am cu tata este din copilarie. eram in pat si el imi citea despre nilsson si mirosea a pasta de dinti. povestile mele din copilarie au miros de pasta de dinti
-imi pare rau ca n-am invatat sa cant la pian, uneori imi doresc sa ma opresc din vorbit si sa cant ca sa le ofer celor din jur toate raspunsurile. muzica spune mai multe decat cuvintele si se pricepe mai bine la tacut decat lipsa lor. mi-ar placea sa imi asez pianul in mare si sa cant , iar pe sub mine sa treaca mici valuri
- o sa-mi fac nunta intr-un avion sau tren
o sa pot sa plang cand oamenii sunt rai si cand tata imi arata bataturile de pe maini. o sa cant la pian si o s-o bat pe fata aia. o sa ii scriu mamei felicitari noi si n-o sa mi mai fie frica sa arat ceea ce simt. o sa caut cartea cu nilsson. o sa traiesc, chiar daca totul e doar un joc. o sa cant. o sa public. o sa am incredere in oameni. or sa-si aduca aminte de mine. o sa iubesc iar. da, o sa iubesc :)

bat for lashes?

Bat For Lashes visuals from Treat on Vimeo.

i'm sorry for everytime i

Lights Out Asia - All These Worlds Are Yours from nous déjà vu on Vimeo.

i like who i am
in the middle of
i'm not
over and over again

dor si nu doare

stii cum e.te intorci in orasul de provincie si totul s-a schimbat.tu,ceilalti,localurile,liceeni care s-au inaltat si liceenele carora li se citesc pe fata experientele aduse de vara.totul pare mai mic.parca prea mic ca sa se mai intample ceva.te vezi cu cineva pe strada,cineva cu care nu te-ai mai intalnit de multi ani si aveti aceleasi conversatii banale.parca nimic nu s-a schimbat,dar amandoi stiti ca nu e asa.noptile care nu se povestesc,zilele pe care nu ti le aduci aminte,hainele care nu se mai poarta,prietenii de care te-ai despartit,cartile pe care nu le-ai citit.totul se simte.ceea ce ai de spus dureaza mai mult de un pahar de bere.si in portofel ai doar 5 lei.caietele de liceu par scrise de un strain naiv care credea in faptele mari din spatele cuvintelor mici,un strain care era preocupat de lucruri care acum nu crezi ca mai exista.doar mobila a ramas la fel.ea nu te face sa te simti prost,mic sau pueril.si nici femeia de la patru de peste drum..mi-e frica insa de momentul in care imi voi schimba patul si jaluzelele si cand ma voi uita la geam ,peste drum la patru va fi doar salteaua ei.si perdeaua trasa.mi-e frica.mi-e dor.