Duminică despre sâmbată

Și iată-mă în pijamale, gata să le părăsesc la primul telefon care ar încerca să mă scoată din casă. E sâmbătă și vecinul se chinuie să-mi arate cât de reggae e seara lui. Mă concentrez pe alt sunet din casa asta. Apa curgând. Îmi amintesc de perioada în care am stat la Obor, când aveam gândaci în baie și uneori, ca să nu-i deranjez, încercam să nu fac zgomot sau chiar să țin lumina stinsă. Dimineața deschideam fereastra și sunetul brutal al tramvaielor și mașinilor era descrierea zilei abia începute. Îmi doream atât de mult să aud vocea unei țigănci strigând "Sticle goale cumpărăm", o înjurătură, o bârfă, chiar și doi câini lătrând unul la celălalt. Cred că un sunet pe care-l auzi prea des devine zgomot la un moment dat. Mai puțin vocea ta. Vocea ta va fi mereu un sunet. În mintea mea ești o melodie de la The Shivers pe care o ascult noaptea înainte să adorm și când sunt singură. Ai fi putut fi apa curgând într-un ibric sau coji de portocală pe care le desfac cu sete. Chiar și un pahar de la Ikea trântit pe masă. Dar ești o melodie, și încă una frumoasă.