Ne vom plictisi sa ne gasim corpurile aruncate in cearceaf,asteptand ca dimineata sa ne intoarca oasele la loc,ca lumina sa ne dezlipeasca pielea,sa ne dea numele inapoi si varsta.
Ne vom plictisi sa auzim claxoane,ne vom plictisi de facturile care vin in aceeasi zi ,de tacerea din lift cand urci cu un vecin despre care nu stii nimic,dar cu care totusi cobori pana la parter in fiecare dimineata.Ne vom plictisi sa ne multumim cu putin,vom vrea mai mult,vom dori adevarul.Vom inchide televizorul si ne vom uita la apus,vom inchide calculatoarele si ne vom rataci pe strazi,gandindu-ne cat de frumoasa e viata,cum totul a fost aranjat intr-o ordine perfecta,ca ce ni se intampla e ce am cerut,ce avem nevoie.Ca nu trebuie sa ne fie frica de schimbari,oricat de dureroase ar parea.Nici de pierderi.Daca am pierdut,am pierdut pentru ca aveam nevoie de altceva.Sa lasam oamenii sa plece de langa noi.Poate de asta au nevoie.Ne vom reconecta cand e momentul potrivit,nu cand am vrea sa fie.
Intr-o zi vom uita frica.Ne vom privi si vom intelege tot ce-a fost,ce este,ce va fi.Nimic nu va mai fi gresit.Nimic nu va mai fi la fel.O sa invatam sa respiram altfel,sa iubim.Nu vom auzi,pentru ca vom invata sa ascultam.Nu o sa vorbim,o sa comunicam.Ne vom ajuta corpurile sa se adapteze la noi si nu invers.Vom iesi din automatisme.Ne vom bucura de fiecare lucru ca si cum l-am fi vazut prima oara,de momente ca si cum ar fi prima oara cand le-am trait.Vom intelege ca fiecare clipa e unica si poarta in ea energia universului,ca noi suntem universul.Ne vom plictisi de costume,reclame,ne vom plictisi sa traim intr-o lume in care visele noastre trebuie sa ia anumite forme .
Ne vom plictisi de golul pe care-l simtim cand ne punem in pat,inainte sa adormim.Ne vom plictisi sa ne simtim incompleti,chiar si cand nu suntem singuri.Ne vom plictisi.Si atunci vom umple golurile,vom arunca costumele,buletinele,banii,prejudecatile.Vom arunca tot ce stiam despre noi si vom incepe sa traim.
Intr-o zi o sa intelegem ca ne cautam,unii pe altii,unii in altii.O sa intelegem ca pe noi insine ne cautam de fapt,pentru ca noi suntem aceiasi.Suntem 1 si totul.Dar oare cat va mai dura pana vom intelege ca ne-am plictisit..?
