intr-o lume in care vorbim

si am uitat sa ne mai vorbim..mai conteaza cuvintele?

backspace

teneşii negrii
se odihnesc sub masă.
şi-au lăsat valurile şi asfaltul pe un covor persan
cumpărat de la obor.
în camera mea rujul se murdăreşte de ţigări
şi de la atâta scrum
plapuma a început să şi roadă plămânii.
tuşesc.
m-am mutat în baie să le las intimitate
lucrurilor din capul meu
cu mine stau doi gândaci,
recunoscători că le-am îngropat rudele
într-un cimitir de foi numit Insectar
apare un al treilea.
mă amuză tâmpeniile
pe care le creează absenţa unor oameni
cu care înveţi să convieţuieşti
asemeni unor colegi de cămin
pe care nu îi alegi tu

dimineata

dimineaţa mă întreabă dacă să mă trezească.
vrea să fac parte din lumea asta
plină de alarme şi zgomote de la maşini.
mă va plimba pe străzi;
aşteptând sunetele oamenilor,
voi auzi tăcerea lor
şi paşii mei grăbiţi spre a o înţelege.
răsăritul o să mi arunce mici spaime pe asfalt
le voi culege în drumul meu spre casă,
împreună cu altele lăsate în tot felul de conversaţii.
când mă voi trezi,
corpul meu va fi pregătit
să aparţină lumii