Sunday, 13 May 2012
Secrete
Jocul are 5 participanti.In prima faza,ei primesc cate o poezie,unde e ascuns primul indiciu.In afara de jucatori,intervin si mesagerii,cu rolul de a-i ghida spre urmatoarea locatie.Participantii trebuie sa gaseasca cele cinci indicii ascunse in oras.In cutiuta de la finalul jocului este o fotografie cu un moment surprins din text si un ou kinder,pe care,spre fericirea mea, l-au impartit cu mine.
Participantii:
Mesagerii:
:
Biletelele mesagerilor:
Fotografiile din cutiuta:
Indiciile:
EMI:Plecare Romana Mc-Nic-Mesagerul-Facultatea de Arte,etaj 3-Baie Fete-Dulap
Text:
Toate cuplurile sunt dezgustătoare.
Oamenii care se iubesc ar trebui să se spovedească mai des,
E perioada în care spun cele mai mari minciuni
Singurul lucru cu care rămânem după relaţie
E un tricou uitat din greşală
Cel mult diminetile din fata de la Nic
Unde beti,incercam sa filozofam cu cocalarii
Si cersetorii de la colt
Convinsi ca noi am inteles mai multe de la viata
Tibi:Plecare Teatrul F Mic-Scoala Parasita-H&M,mesager-104,a 5'a statie-Blocul Roz,ap 19,supriza
Text:Mi se aburesc
Ochelarii
La metrou
Câteodată sunt sigură că
Ai mei or să se despartă şi
În căşti scârţaie o tipă
Ca o uşă
Nedeschisă
De prea mult timp/învăţ
Să nu te mai aştept
Ca pe prima maşină
Spre scoala aia parasita,unde ne am aventurat noaptea
de parca asteptam sa ni se intample ceva
/opresc boxele
Şi ascult cum nu se intampla nimic
M-am obişnuit/sting ţigara
Şi îţi scriu:
“Ai mei nu mai dorm împreună”
De vreo 15 ani/Casa e goală
Şi tot ce pot să fac e
Să mă înghesui în plapumă
Ca în propria piele.
IRINA:Plecare Universitate Pasaj-Chat Noir-Zara-Statie tramvai 40/56,a 4-a statie-In fata Bisericii-Surpriza
Text:ne aşezăm ,eu pe canapea , tu pe fotoliu
tu te prefaci că te uiţi la meci
eu la unghii
tvu e pe mute, iar unghiile mele arată perfect
nu ne zicem nimic
suntem atât de străini,
am impresia că dacă începem să vorbim
o vom face într-o limbă necunoscută
am dat volumul mai tare şi am ieşit
spre Lipscani,la Chat Noir
încerc să evit o discuţie despre vreme
norii nu au forme cunoscute azi
IONUT:Plecare Piata Lahovari-Mini Prix-Bulandra-Facultatea de Lb Straine-Cinema Studio-La receptie,surpriza
Text:diminetile in care pielea
nu mai are mirosul tau
si bocancii lasa dare pe cearceaf
de parca n-ar vrea sa se piarda drumurile din fata de la Mini Prix
de parca hainele te fac mai frumos sau mai fericit
de parca n-ai fi stiut ca nu mi plac pantofii ieftini
/intre coaste
ti se aseaza
o prapastie
in ea se arunca
oameni cu picioarele in sus
cutiute muzicale
ce si-au uitat melodia
acum canta din memoria altcuiva
intamplari pe care incearca sa nu le falseze
prapastia aia invelita in respiratii straine
de la care se abureste pielea
si coapsele incep sa-si arate
propozitii eliptice
asemeni unui copil care isi scrie numele cu degetul
pe geamul din tren
ca si cum nu vrea sa-l uite
VLADIMIR:Plecare Universitate fantana-Kfc-Mesager-Teatrul Mic-Control-La bar,surpriza
Text:e bine că la kfcu de la cismigiu
nu e aglomeratie ca la mine în cap.
altfel ne-am ciocni unii de alții
fără să ne cerem scuze,
ne-am apuca să iertam
asa cum ne’am apuca de gătit
sau de un sport nou
fără să vrem/suntem mari
avem vârsta legală să facem accidente
să ne călcam
pe nervi
si să uitam
zgomotele pe care le lăsam in ceilalti
un sir de zgomote
pe care ,
de cele mai multe ori esti tentat să-l tratezi cu
tot felul de tăceri
Sunday, 22 April 2012
fara casti
In ultimul timp imi place sa ma plimb fara casti.Cred ca aud o muzica in zgomotele pe care le face orasul.Parca e mai placut sa ascult franturi din conversatii in autobuz decat sa dau play la Morcheeba si sa ma uit pe geam.Asa altcineva da sens scenei pe care o vad si eu sunt doar un spectator care alege sa aplaude in final sau nu.Nu e o problema de control aici,e doar una de alegere.Orasul are un ritm si o vibratie a lui.Cum as putea sa traiesc intr-o lume pe care nu am rabdare sa o inteleg,si cum as putea sa ma plang de ea,cand nu o las sa-mi ofere nimic?Vreau ca la finalul zilei sa vad in cutele de pe talpi locurile prin care am trecut,sa-mi zumzaie in cap vocile necunoscutilor de la Amzei si sa mi ramana pe retina culorile pe care le purtau oamenii cu care m-am intalnit.Nu mai vreau sa traiesc ca si cum m-as alege cu o absenta daca nu ma grabesc.Vreau sa savurez,sa ma opresc,sa ascult,sa simt.Ma intristeaza ca tu mergi cu ochii inchisi si ai impresia ca intunericul are cele mai frumoase culori.Cine stie..poate nu tu gresesti.Poate a fost doar o intamplare faptul ca mi-a ros Labus castile si eu sunt afona.Dar sa stii ca felul in care arata lumea azi,cu vantul care fugea de oameni pe dupa blocuri si cu oamenii care fugeau de oameni si dadeau vina pe vant...A fost mai bine decat Morcheeba -Enjoy the Ride
Wednesday, 18 April 2012
Monday, 19 March 2012
Lasa-ti un timp cu tine..
Ne vom plictisi sa ne gasim corpurile aruncate in cearceaf,asteptand ca dimineata sa ne intoarca oasele la loc,ca lumina sa ne dezlipeasca pielea,sa ne dea numele inapoi si varsta.
Ne vom plictisi sa auzim claxoane,ne vom plictisi de facturile care vin in aceeasi zi ,de tacerea din lift cand urci cu un vecin despre care nu stii nimic,dar cu care totusi cobori pana la parter in fiecare dimineata.Ne vom plictisi sa ne multumim cu putin,vom vrea mai mult,vom dori adevarul.Vom inchide televizorul si ne vom uita la apus,vom inchide calculatoarele si ne vom rataci pe strazi,gandindu-ne cat de frumoasa e viata,cum totul a fost aranjat intr-o ordine perfecta,ca ce ni se intampla e ce am cerut,ce avem nevoie.Ca nu trebuie sa ne fie frica de schimbari,oricat de dureroase ar parea.Nici de pierderi.Daca am pierdut,am pierdut pentru ca aveam nevoie de altceva.Sa lasam oamenii sa plece de langa noi.Poate de asta au nevoie.Ne vom reconecta cand e momentul potrivit,nu cand am vrea sa fie.
Intr-o zi vom uita frica.Ne vom privi si vom intelege tot ce-a fost,ce este,ce va fi.Nimic nu va mai fi gresit.Nimic nu va mai fi la fel.O sa invatam sa respiram altfel,sa iubim.Nu vom auzi,pentru ca vom invata sa ascultam.Nu o sa vorbim,o sa comunicam.Ne vom ajuta corpurile sa se adapteze la noi si nu invers.Vom iesi din automatisme.Ne vom bucura de fiecare lucru ca si cum l-am fi vazut prima oara,de momente ca si cum ar fi prima oara cand le-am trait.Vom intelege ca fiecare clipa e unica si poarta in ea energia universului,ca noi suntem universul.Ne vom plictisi de costume,reclame,ne vom plictisi sa traim intr-o lume in care visele noastre trebuie sa ia anumite forme .
Ne vom plictisi de golul pe care-l simtim cand ne punem in pat,inainte sa adormim.Ne vom plictisi sa ne simtim incompleti,chiar si cand nu suntem singuri.Ne vom plictisi.Si atunci vom umple golurile,vom arunca costumele,buletinele,banii,prejudecatile.Vom arunca tot ce stiam despre noi si vom incepe sa traim.
Intr-o zi o sa intelegem ca ne cautam,unii pe altii,unii in altii.O sa intelegem ca pe noi insine ne cautam de fapt,pentru ca noi suntem aceiasi.Suntem 1 si totul.Dar oare cat va mai dura pana vom intelege ca ne-am plictisit..?
Subscribe to:
Posts (Atom)